1 Tesaloniceni 5 - Biblia în versuri 2014

¹ „Cât despre vremuri de apoi Și de soroace, n-aveți voi, Nevoie, ca să vi se scrie.

² Căci între voi, bine se știe, Că ziua Domnului apare, Asemenea hoțului care Pândește, noaptea, așteptând.

³ Să știți dar, că atuncea când, „Pace și liniște!”, vor zice, O prăpădenie o să pice, Pe ne-așteptate, peste ei, Precum îi vin, unei femei Însărcinate – fără veste – Durerile, când zămislește. Când prăpădenia va apare, Nu va mai fi chip, de scăpare.

⁴ Dar, fraților, voi nu sunteți În beznă, și-astfel, nu puteți, Surprinși a fi, de ziua care, Asemeni unui hoț, apare.

⁵ Fii ai luminii, sunteți voi – Copii ai zilei. Astfel, noi, Nimic, cu bezna, nu avem, Căci nu ai nopții fii suntem.

⁶ De-aceea, noi să nu dormim, Ci treji, mereu, să ne găsim Și să veghem, neîncetat, Pentru că timpul s-a scurtat.

⁷ Cei care dorm sau se îmbată, Folosesc noaptea. Însă, iată,

⁸ Noi, fii ai zilei, ne găsim. De-aceea, treji, mereu, să fim. Cu platoșa să vă-mbrăcați, Cari, a credinței, e – dragi frați – Precum și-a dragostei. Apoi, Cu coiful mântuirii – voi – Pe cap, să vă acoperiți, Ca să fiți gata pregătiți.

⁹ Căci Dumnezeu nu ne-a chemat, Pentru mânie, ci ne-a dat, Acum, în dar, o mântuire Care coboară, peste fire, Din cerurile Lui – de sus – Prin Domnul nost’, Hristos Iisus,

¹⁰ Care murit-a, pentru noi, Și-n acest fel, putem apoi – Ori că veghem, ori că dormim – Cu El, mereu, ca să trăim.

¹¹ De-aceea, să vă mângâiați, Unii pe alții – iubiți frați – Și-apoi, să arătați că știți, Necontenit, să vă-ntăriți, Precum, de altfel, am aflat Că faceți voi, neîncetat.

¹² De-asemenea, vă mai rog eu, Să îi primiți bine, mereu, Pe cei care vă cârmuiesc, Care, în Domnul, se-ostenesc, Și care, sfaturi bune, dau.

¹³ Pe toți aceștia, iată, vreau Să-i prețuiți mult – fraților – Din pricina lucrării lor. Peste toate aceste-apoi, Trăiți în pace, între voi.

¹⁴ De-asemenea, dragii mei frați, Vă mai rugăm, să îi mustrați Pe cei cari – fără îndoială – Trăiesc în neorânduială. Pe cei ce-s deznădăjduiți, Îmbărbătați-i! Sprijiniți, Pe cei ce-s slabi! Fiți iertători, Necontenit, și răbdători.

¹⁵ Seamă luați, ca nimenea, Să nu-i întoarcă, altuia, Rău pentru rău, ci căutați, Doar binele, să îl lucrați, Întotdeauna – pentru voi, Cât și pentru ceilalți apoi.

¹⁶ Necontenit, să învățați, Să știți ca să vă bucurați.

¹⁷ Să faceți rugăciuni, mereu.

¹⁸ Să-I mulțumiți, lui Dumnezeu, Pentru tot ce vă dăruiește, Fiindcă El așa dorește Să faceți voi – precum v-am spus – În Domnul nost’, Hristos Iisus.

¹⁹ Nu stingeți Duhul. Vă feriți,

²⁰ Mereu, să nu disprețuiți Vreo prorocie. Căutați,

²¹ Necontenit, să cercetați Orișice lucru, iar apoi – Ce-i bun – să țineți, pentru voi.

²² De orice rău, mereu, să știți, Cum trebuie să vă feriți.

²³ Sfințiți, deplin, să fiți dar voi, De-al păcii Dumnezeu apoi. Al vostru duh, necontenit, Întreg, vreau a vă fi păzit; Sufletul vostru-apoi, și el, Precum și-al vostru trup, la fel. Acestea trebuiesc păzite, Pentru a fi neprihănite, Atuncea, când, din cer, de sus, Va reveni Domnul Iisus.

²⁴ Acela, care v-a chemat, E credincios și, ne-ncetat, Lucrul acesta, îl va face – De-aceasta-s sigur, fiți pe pace.

²⁵ Acuma, fraților, și voi Rugați-vă dar, pentru noi.

²⁶ Apoi, c-o sfântă sărutare, Să le urați, la fiecare – Din partea noastră – sănătate.

²⁷ Doresc ca fiecare frate Să afle, de scrisoarea mea. Vă rog fierbinte dar, ca ea A fi citită tuturor, Adică-n fața fraților.

²⁸ Harul cel minunat, de sus, Al Domnului Hristos Iisus, Să îl aveți, cu voi, din plin, În vecii vecilor! Amin.”