1 Corinteni 8 - Biblia în versuri 2014

Carnea rămasă de la jertfe

¹ „În ce privește – fraților – Lucrul jertfit idolilor, Nu sunteți voi, în neștiință, Căci vă știu, plini de cunoștință. Dar cunoștința, îngâmfare Aduce, pentru fiecare. Numai iubirea se vădește, Că-i singura care zidește.

² Dacă va crede cineva, Precum că el știe ceva, Omul acel n-a cunoscut, Încă, ce trebuie știut.

³ Atunci când întâmpla-se-va Că Îl iubește cineva, Pe Dumnezeu, sigur să fie, Precum că Dumnezeu îl știe.

⁴ Acuma dar, despre mâncare, Din toate lucrurile care, La idoli, au ajuns jertfite, Vă voi da sfaturi, potrivite. Deci, fiți atenți, la ce vă zic: Un idol nu este nimic, Căci doar un singur Dumnezeu Există și va fi, mereu.

⁵ Chiar dacă-ar fi, după cum știți, Mai mulți, unii așa numiți Drept „dumnezei” și care sânt Fie în cer sau pe pământ (Și-ntradevăr, sunt mulți acei Care se cheamă „dumnezei”, Și totodată – pe pământ – Pe lângă ei, și mulți „domni” sânt),

⁶ Totuși, există – pentru noi – Un singur Dumnezeu apoi, Adică Tatăl Cel Divin – De unde toate-acum ne vin, Și pentru care, noi trăim – Și-un singur Domn pe care-L știm: Iisus Hristos, prin care sânt Toate, de pe acest pământ, Și, de asemenea, apoi, Prin El, suntem, acum, și noi.

⁷ Păcat, că nu orice ființă Are această cunoștință. Unii fiind obișnuiți, Până acum – după cum știți – Cu idolii, dacă mănâncă Din jertfa lor, mai gândesc, încă, Precum că lucrul – negreșit – Pentru un idol, e jertfit, Iar al lor cuget, arătat Drept slab fiind, e întinat.

⁸ Dar nu carnea este cea care, Plăcuți – pe noi, pe fiecare – Ne face, pentru Dumnezeu. Nimic, de-aceea, vă spun eu, Că nu avem să câștigăm Dacă, din ea, o să mâncăm. Nici dacă nu mâncăm, vă zic Căci n-avem de pierdut, nimic.

⁹ Acum, însă, vă rog, dragi frați, Ca bine seama să luați, La slobozenia arătată; Să nu faceți, din ea, vreodată – Pentru cei cari sunt slabi din fire – O pricină, de poticnire.

¹⁰ Căci dacă, întâmpla-se-va, Ca să te vadă, cineva, Pe tine – care ai știință Despre această cunoștință – Precum că-n temple idolești, La masă, stai ca să prânzești, Atuncea, al său cuget – care E slab – nu-l va împinge, oare, Ca să mănânce, negreșit, Din ceea ce a fost jertfit, Pentru un idol? Iar astfel,

¹¹ O să ajungă omu-acel – Care, în cuget, s-a vădit Că este slab – să fi pierit, Din pricina științei tale, Când tu i-ai apărut în cale. Să nu greșești, astfel, cumva, Pentru că vreau, să-ți spun, ceva: Și pentru el – neîndoios – Să știi, că a murit Hristos!

¹² Dar dacă, astfel – dragilor – Voi, împotriva fraților, Ajungeți să păcătuiți Și-n al lor cuget slab, loviți, Păcătuiți, neîndoios, Chiar împotriva lui Hristos.

¹³ De-aceea, dacă o mâncare, Pe unul din ai mei frați, are Să îl aducă, în păcat, Atuncea – carne – niciodat’, N-am să mănânc, să nu găsească Prilej, ca să păcătuiască.”