1 Corinteni 16 - Biblia în versuri 2014

Strângerea de ajutoare

¹ „Acum, în cele privitoare La strângerea de ajutoare, Pentru cei sfinți, faceți și voi, Precum am rânduit, apoi, Și în Bisericile toate, Cari în Galatia-s aflate.

² Atunci când prima zi apare – A săptămânii – fiecare, Din ce se poate, să adune Și-apoi, deoparte, vreau a pune, Ceea ce-a strâns, ca – negreșit – Totul să fie pregătit, Pe când am să sosesc, la voi; Pentru că nu vreau ca, apoi, Când am să vin, în grabă mare, Să se adune ajutoare.

³ După ce eu am să sosesc, În urmă, am să pregătesc, Epistole, pentru cei care Îi socotiți vrednici și-n stare, Să ducă darul, de la voi, Către Ierusalim, apoi.

⁴ Dacă găsesc că, este bine, Să merg și eu, îi iau cu mine.

⁵ Prin Macedonia, vreau eu, Ca să mai trec, în drumul meu, Și cred doar că, abia apoi, Am să ajung și pe la voi.

⁶ Poate că am să zăbovesc – Puțin – la voi, sau, mă gândesc, Că, poate, voi ierna la voi, Ca să mă însoțiți apoi, Acolo unde voi avea, De mers, după menirea mea.

⁷ De astă dată, nu voiesc, În treacăt, ca să vă zăresc, Pentru că eu, acuma, vreau, Cu voi, o vreme, ca să stau; Am să rămân dar, negreșit, Cât timp îmi e îngăduit, De Domnul. Dar, bine-nțeles,

⁸ Mai poposesc încă-n Efes, Până la Cincizecime. Vreau, În acest loc, ca să mai stau,

⁹ Căci s-a deschis o ușă mare Și largă, și sunt mulți cei care, Potrivnici, mi se dovedesc, Căci, împotrivă-mi, se unesc.

¹⁰ Dacă sosește Timotei, Să aveți grijă, dragii mei, Ca, fără teamă, printre voi, Să se simțească el, apoi. El este prins – cum sunt și eu – În lucrul Domnului, mereu.

¹¹ Deci, nimeni să nu îndrăznească, Atunci, să îl disprețuiască. În pace, să-l petreceți voi, Pentru că eu doresc, apoi, Ca lucrul să îi meargă bine Și să ajungă iar, la mine, Unde, cu frații, ne rugăm Necontenit, și-l așteptăm.

¹² Cât despre fratele Apolo, Eu l-am rugat ca, pe acolo, Să își croiască și el drum, Dar n-a voit, până acum. Însă, fiți siguri, că sosește, Când, înlesnire, dobândește.”

Îndemnuri

¹³ „Vegheați! – acesta-i sfatul meu; Tari – în credință – fiți, mereu; Necontenit, oameni să fiți Și, ne-ncetat, să vă-ntăriți!

¹⁴ Tot ceea ce-o să faceți voi, Faceți din dragoste, apoi!

¹⁵ Un alt îndemn am, fraților: E cunoscută, tuturor – Mă gândesc eu – casa pe care, Stefana, printre voi, o are. Ea – al Ahaiei, negreșit – Drept cel dintâi rod, s-a vădit, Și-acuma-n slujba sfinților S-a așezat ea, fraților.

¹⁶ Cu așa oameni, vreau, apoi, Să vă purtați, supuși, și voi; Supuși, de-asemenea, să fiți La cei care, neobosiți, În lucru-acesta, ostenesc Și, plini de râvnă, se vădesc.

¹⁷ Mă bucur, căci am auzit, Cum că Stefana a sosit, Că Fortunat este cu ea, Și Ahaic, de-asemenea. Ei sunt cei care-au împlinit, Ceea ce vouă v-a lipsit.

¹⁸ Prin ei doar, am simțit și eu, Că răcorit e duhul meu, Precum și-al vostru, totodată. Un sfat vă dau, acuma, iată: Pe așa oameni, voi să știți, Neîncetat, să-i prețuiți.”

Urări de sănătate

¹⁹ „Bisericile care sânt, Acum, pe-al Asiei pământ, Vă spun dar, multă sănătate. De-asemenea, al nostru frate, Pe care-l știți și voi – Acuila – Și cu nevasta lui, Priscila, Și cu Biserica pe care Acesta-n casa lui o are, Tot sănătate, v-au urat, S-aveți, în Domnul, ne-ncetat.

²⁰ Toți frații noștri, pentru voi, Trimis-au sănătate-apoi. Din partea mea – dragii mei frați – Doresc și eu, să vă urați, C-o sărutare sfântă-apoi – Toți – sănătate, între voi.

²¹ Urările de sănătate, Cari în epistolă-s aflate, Cu mâna mea, le-am scris, să știți, Eu, Pavel, frații mei, iubiți.

²² Dacă, cumva, se dovedește, Că cineva nu Îl iubește Pe Domnul nost’, Hristos Iisus, Să fie, anatema, pus! Mai înainte de-a fi gata Epistola, zic: „Maranata!” (Cuvântul, tălmăcit, e bine, Prin „Iată, Domnul nostru vine!”)

²³ Doresc ca harul, cel de sus, Al Domnului Hristos Iisus, Să vă călăuzească-apoi.

²⁴ Dragostea mea este cu voi, Chiar dacă sunt, departe, dus – În Domnul nost’, Hristos Iisus – Până când voi putea să vin, Ca să vă vizitez. Amin.”