Revelația 12 - Română Noul Testament Interconfesional 2009

Marele semn al Femeii din ceruri

¹ Şi s-a arătat în cer un semn mare: o Femeie îmbrăcată cu soarele, cu luna sub picioarele ei, iar pe capul ei avea o cunună de douăsprezece stele.

² Ea era însărcinată şi striga în durerile naşterii, chinuindu-se să nască.

³ Şi s-a arătat un alt semn în cer: iată, un Balaur mare şi roşu, cu şapte capete şi zece coarne, iar pe capetele lui, şapte diademe.

⁴ Coada lui a măturat o treime din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Şi Balaurul s-a aşezat înaintea Femeii care urma să nască, pentru ca, atunci când va naşte, să-I înghită copilul.

⁵ Şi ea a născut un fiu care avea să păstorească toate neamurile cu un toiag de fier. Însă copilul ei a fost răpit şi dus la Dumnezeu şi la tronul Său.

⁶ Iar Femeia a fugit în pustiu, unde avea un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo timp de o mie două sute şaizeci de zile.

⁷ Şi a început război în cer. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu Balaurul, iar Balaurul împreună cu îngerii lui a luptat şi el,

⁸ însă a fost înfrânt şi nici nu s-a mai găsit loc pentru ei în cer.

⁹ Şi a fost aruncat Balaurul cel mare, Şarpele din vechime, cel numit Diavolul şi Satana, cel care înşeală lumea întreagă, a fost aruncat pe pământ, iar îngerii lui au fost aruncaţi împreună cu el.

¹⁰ Şi am auzit un glas puternic în cer zicând: Acum a venit mântuirea şi puterea şi Împărăţia Dumnezeului nostru şi puterea Hristosului Său, pentru că a fost aruncat acuzatorul fraţilor noştri, cel care îi acuză înaintea Dumnezeului nostru zi şi noapte.

¹¹ Însă ei l-au învins prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor şi nu şi-au iubit viaţa, până la moarte.

¹² De aceea, bucuraţi-vă, voi, ceruri, şi cei ce locuiţi în ele! Dar vai vouă, pământ şi mare, căci a coborât Diavolul la voi şi vine cu mânie mare, văzând că nu mai are decât puţin timp!

¹³ Şi când a văzut Balaurul că a fost aruncat pe pământ, a prigonit-o pe Femeia care născuse copilul de parte bărbătească.

¹⁴ Şi i s-au dat Femeii cele două aripi ale vulturului cel mare ca să zboare în deşert la locul ei, unde avea să fie hrănită o vreme, două vremuri şi o jumătate de vreme, ferită de faţa Şarpelui.

¹⁵ Şi din gura lui, Şarpele a aruncat după Femeie apă ca un râu, ca să o ia râul.

¹⁶ Dar pământul a ajutat-o pe femeie şi şi-a deschis gura şi a înghiţit râul pe care Balaurul îl aruncase din gură.

¹⁷ Şi Balaurul s-a aprins de mânie împotriva femeii şi a plecat să se lupte cu restul urmaşilor ei, cei care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi au mărturia lui Iisus.

¹⁸ Şi Balaurul a rămas stând pe nisipul mării.