Matteu 3 - 4 Evangiles en CorsePredicheghja Ghjuvanni u Battistu ( Mc 1,1-8 ; Lc 3,1-9 ; Ghjv 1,19-28 ) 1 In quelli ghjorni affaccò Ghjuvanni u Battistu chì predicava in u desertu di Ghjudea. 2 Dicia: «Mutate andatura chì u regnu di i celi hè vicinu.» 3 Parlava di ellu u prufetu Isaia quand'ellu scrivia ste parolle: Una voce chjama in u desertu: it appruntate a strada pè u Signore, spianate li i chjassi . 4 Ghjuvanni avia un vestitu di pelu camellinu è una cinta di coghju in giru à a vita: manghjava grillachje è mele salvaticu. 5 À volta d'ellu venianu a ghjente di Ghjerusaleme, di a Ghjudea sana è di tuttu u rughjone di u Ghjurdanu. 6 È si facianu battizà in u fiume Ghjurdanu è cunfessavanu i so peccati. 7 Venianu à fà si battizà dinù unepochi di Farusei è di Saducei. Tandu à quessi Ghjuvanni li disse: «Mansa di furdanacci, s'avvicina u casticu: quale v'hà insignatu chì cusì a vi pudiate francà? 8 Sè vo avete mutatu andatura, ci vole à dà ne e prove. 9 Chè vo ùn credite, ùn basta à pudè dì: “Noi simu figlioli di Abraamu”. A vi dicu eu: figlioli di Abraamu, Diu ne pò fà scatulì da ogni petra. 10 Ci hè a piola ghjà pronta pè taglià l'arburi à u pede. L'arburu chì ùn face fruttu bonu sarà mozzu è lampatu in u focu. 11 Eu vi battezu ind'è l'acqua da fà vi mutà andatura. Ma quellu chì vene dopu à mè hè più forte chè mè: eu ùn sò mancu da fà li u servu. Ellu v'hà da battizà in u Spiritu Santu è u focu. 12 Hà a so palmula in manu, da spulà in l'aghja è allucà u granu in granaghju; ma a pula l'hà da brusgià in un focu eternu.» Ghjesù vene à fà si battizà ( Mc 1,9-11 ; Lc 3,21-22 ) 13 Tandu affacca Ghjesù, ghjuntu da Galilea sin'à u fiume Ghjurdanu, è vene ind'è Ghjuvanni à fà si battizà da quellu. 14 Ma Ghjuvanni volse ricusà: «averia po bisognu eu d'esse battezu da tè: è veni tù ind'è mè?» 15 Ma Ghjesù li rispose: «lascia fà, cusì cunvene chè no fessimu tuttu u ghjustu.» Tandu Ghjuvanni accunsentì. 16 À tempu battezu, Ghjesù surtì da l'acqua. À listessu mumentu, s'aprenu i celi è eccu u Spiritu di Diu chì fala cum'è una culomba è li vene sopra. 17 È una voce di i celi dicia: «Questu quì hè u mo Figliolu predilettu, quellu chì mi ralegra.» |
Société biblique française, 1994
French Bible Society