Matteu 22 - 4 Evangiles en CorseParabula di u pranzu matrimuniale ( Lc 14,15-24 ) 1 Ghjesù turnò à parlà li ghjuvendu si di parabule è li disse: 2 «U regnu di i celi hè cum'è un rè chì fece fà un bellu pranzu pè e nozze di u figliolu. 3 Mandò i servi ch'elli chjaminu à u pranzu l'invitati, ma quelli ùn volsenu vene. 4 Tandu mandò altri servi cun l'ordine di dì li cusì: “Eeccu, aghju fattu appruntà u pranzu, i tori è l'animali ingrassati è tuttu hè in estice; venite à a festa.” 5 Ma l'invitati ùn li detenu capu è andonu à curà i so affari, à chì in campagna, à chì à fà negoziu. 6 È l'altri arrestonu i servi di u rè, i maltrattonu è i fecenu tumbà. 7 Tandu u rè entre in zerga, manda a so armata, face tumbà l'assassini è strughje a cità. 8 Dopu dice à i so servi: “U pranzu hè prontu ma l'invitati eranu indegni; 9 dunque andate pè e strade è tutti quelli ch'è vo truverete fate li vene à e nozze.” 10 I servi andetenu pè e strade è accolsenu tutti quelli ch'elli truvonu, bravi è gattivi vuleghji, è cusì fù piena a sala di u pranzu. 11 Entre u rè per vede l'invitati è trova à unu chì ùn avia micca à dossu una vestitoghja da nozze; 12 li dice: “O amicu, cum'hè ch'è tù sì ghjuntu quì senza a vestitoghja di e nozze?” Ma quellu si stà zittu. 13 Tandu u rè dice à i soi: “Ligate li i pedi è e mani è po lampate lu à u bughju di fora. Culà ci seranu pianti è circhenni.” 14 Perchè chì i chjamati sò parechji, ma quelli scelti sò pochi.» L'impositu da l'imperatore ( Mc 12,13-17 ; Lc 20,20-26 ) 15 Tandu i Farusei vanu à cunsultà si trà d'elli per sapè cumu incappià à Ghjesù cù ciò ch'ellu dicia. 16 È li mandanu i so discepuli cù quelli di u partitu d'Erode. Dicenu: «O maestru, sapemu ch'è tù sì veritativu è ch'è tù insegni a strada di Diu, è ch'è tù ùn temi à nisunu perchè chì ùn guardi in facia à nimu. 17 Allora dì ci ciò chì pare à tè: l'impositu da l'imperatore, si pò pacà o micca?» 18 Ma Ghjesù chì sapia ch'elli eranu pessimi dice: «O falsacci, mi vulete mette à u provu? 19 Fate mi vede una muneta chì si ne paca l'impositu.» È quelli li porghjenu una pezza di muneta. 20 Li dice: «Di quale sò issa faccia è isse parolle scritte?» 21 Elli dicenu: «Sò di Cesaru.» Tandu ellu risponde: «Ebbè! Rendite à Cesaru ciò chì hè di Cesaru, è à Diu ciò chì hè di Diu.» 22 Stupiti da ciò ch'elli avianu intesu, piglianu è si ne vanu. I Saducei è a resurrezzione ( Mc 12,18-27 ; Lc 20,27-40 ) 23 U listessu ghjornu venenu i Saducei chì pensanu ch'ellu ùn si pò rinnasce, è li dicenu: 24 «O Maestru, hà dettu Musè: s'è unu more senza figlioli, u fratellu spuserà a veduva è cusì derà figlioli à u so fratellu . 25 Or, ind'è noi, ci eranu sette fratelli. U primu si hè maritatu è po hè mortu. Cum'ellu ùn avia micca figlioli, hà lasciatu a moglia à u fratellu. 26 Hè stata listessa pè l'altru è pè quill'altru, à sin'à u settesimu. 27 À l'ultima, dopu à tutti l'altri, morse a moglia. 28 Cusì po, u ghjornu di a resurrezzione, trà issi sette, di quale hà da esse a moglia, chì tutti l'anu avuta?» 29 Ghjesù risponde: «Tamantu sbagliu! Ùn cunniscite nè a bibbia, nè a putenza di Diu. 30 Chì à a resurrezzione ùn ci serà nè moglie nè mariti, ma tutti seranu cum'è l'anghjuli in celu. 31 In quantu à a resurrezzione di i morti, soca ùn avete lettu ciò ch'ellu vi hà dettu Diu: 32 Eu sò u Diu d'Abraamu, u Diu d'Isaccu, è u Diu di Ghjacobbe. Diu ùn hè u Diu di i morti, ma di i vivi .» 33 E folle chì avianu intesu funu culpite da isse cose ch'ellu insignava. U cumandu maiò ( Mc 12,28-34 ; Lc 10,25-28 ) 34 Dopu intesu ch'ellu avia tappatu a bocca à i Saducei, i Farusei li s'accolsenu in giru. 35 È unu trà d'elli [un maestru di a Lege] li fece sta dumanda per mette lu à u provu: 36 «O maestru, chì hè u cumandu maiò di a Lege?» 37 Ellu rispose: «Tù, tenerai u Signore, u to Diu, di core pienu è di anima piena è di mente piena. 38 Quessu hè u primu cumandu è u maiò. 39 Ed eccu l'altru chì ghjè sumigliu: Tù, tenerai à l'altri cum'è à tè stessu. 40 Tutta a Lege è tutti i prufeta dipendenu d'issi dui cumandamenti.» U Cristu, figliolu di Davide ( Mc 12,35-37 ; Lc 20,41-44 ) 41 Cum'elli eranu accolti i Farusei, Ghjesù 42 li fece sta dumanda: «Chì dite di u Missia? Di quale serà figliolu?» Elli dissenu: «Figliolu di Davide.» 43 Ghjesù risponde: «Tandu cum'hè chì Davide, guidatu da u Spiritu di Diu, u chjama Signore dicendu: 44 U signore hà dettu à u mo Signore: Vene è posa quì, à diritta, sin'à ch'eu ti metti i to nemichi sott'à li pedi ? 45 È dunque s'è Davide u chjama u so Signore, cumu po esse u figliolu?» 46 È nimu li pobbe risponde. È da issu ghjornu nimu ebbe mai più curagiu à dumandà li nunda. |
Société biblique française, 1994
French Bible Society