Matteu 14 - 4 Evangiles en CorseA morte di Ghjuvanni u Battistu ( Mc 6,14-29 ; Lc 9,7-9 ) 1 Tandu Erode u tetrarca vense à sente a nomina di Ghjesù è disse à i so servi: 2 «Questu hè Ghjuvanni u Battistu; s'hè discitatu da trà li morti è pè via di què, in ellu sò à l'opara i miraculi.» 3 Chì Erode, dopu pigliatu à Ghjuvanni l'avia ligatu è messu in prighjò pè via di Erodiade, a moglia di u fratellu Filippu. 4 Chì Ghjuvanni li dicia: «Ùn t'hè cuncessa di tene la.» 5 Ma, puru ch'ellu u vulessi tumbà, timì a folla chì u tenia da prufetu. 6 Ghjuntu l'anniversariu di Erode, a figliola di Erodiade si messe à ballà à mezu à a ghjente è piacì à Erode; 7 Tandu cun ghjuramentu prumesse di dà li ciò ch'ell'avia chersu. 8 È, cunsigliata da a mamma, ella disse: «Dà mi nant'à un piattu u capu di Ghjuvanni u Battistu.» 9 È u rè fù afflittu, ma pè via di i so ghjuramenti è di quelli attavulinati cun ellu, cumandò ch'ellu li fussi datu, 10 è mandò à qualchissia à muzzà u capu à Ghjuvanni in prighjò 11 è u capu fù arricatu nant'à un piattu è datu à a zitella, è ella u purtò à a mamma. 12 È ghjunti à u locu, i discepuli caccionu a salma è a seppellinu, è andonu à purtà a nova à Ghjesù. Ghjesù dà da manghjà à cinquemila omi ( Mc 6,30-44 ; Lc 9,10-17 ; Ghjv 6,1-14 ) 13 Intesu cusì, Ghjesù partì da quallà cù a barca ver di un locu desertu scantatu. Intesu ne a nutizia, e folle u suvitonu à pedi da e cità. 14 È dopu sbarcatu, vide tamanta folla è fù cummossu à l'anima per isse ghjente, è guarì i so infermi. 15 Toccu a sera, i discepuli vensenu ind'è ellu dicendu: «desertu hè u locu, è l'ora hè trapassata; rimanda e folle in i so paesi, ch'elle si possinu cumprà da manghjà.» 16 Tandu ellu disse: «Ùn anu bisognu d'andà, date li voi da manghjà.» 17 Elli li dissenu: «Quì avemu solu cinque pani è dui pesci.» 18 Ellu disse: «Arricate mi li quì.» 19 È cumandatu à e folle di pusà in l'erba, pigliò i cinque pani è i dui pesci è pisatu l'ochji ver di u celu, disse a benedizione poi, spartutu i pani i dete à i discepuli, è i discepuli à e folle. 20 È tutti manghjonu è funu sazii, è si ricusse ciò chì avanzava di pezzi: dodeci coffe piene 21 Quelli chì manghjavanu eranu cinquemila omi, da più à menu, cacciatu e donne è i zitelli. Ghjesù viaghja annantu à l'acqua ( Mc 6,45-52 ; Ghjv 6,15-21 ) 22 È subitu cumandò à i discepuli ch'elli cullessinu in barca è tirà avanti à via di l'altra sponda intantu ch'ellu rimandessi e folle. 23 È dopu avè lasciatu andà e folle, cullò fin'à u monte pè pricà in un locu scantatu. Ghjunta a sera, era solu. 24 A barca era ghjà bellu luntanu da a terra, ciambuttata da i marosuli, chì u ventu era cuntrariu. 25 È à u finì di a notte, vense à truvà li viaghjendu nant'à u mare. 26 È i discepuli, videndu lu viaghjà nant'à u mare, funu frasturnati, dicendu: «Hè una fantomia»; è gridavanu di paura. 27 È subitu ellu li parlò dicendu: «Curagiu chì sò eu, ùn abbiate paura.» 28 Li risponde Petru è li dice: «O Signore, s'è tù sì tù, cumanda ch'eu venghi à truvà ti annant'à l'acque.» 29 Tandu li disse: «Veni!» È falatu da a barca, Petru viaghjò nant'à l'acque per andà à truvà à Ghjesù; 30 tandu vistu u ventu, si pigliò di paura, è, cum'ellu principiava à annigà si, gridò dicendu: «O Signore, salvami.» 31 Tandu subitu Ghjesù stende a manu, l'agguanta, è li dice: «Omu di poca fede, cum'hè ch'è tù ai dubbitatu?» 32 Cullati ch'elli funu in barca, u ventu stanciò 33 Tandu quelli in a barca li si indinuchjonu davanti, dicendu: «Sì propiu u figliolu di Diu.» Ghjesù guarisce e ghjente in Ghjenesarè ( Mc 6,53-56 ) 34 È toccu l'altra sponda accustonu da e parti di Ghjenesarè. 35 È l'omi d'issu locu, ricunniscendu lu, a mandonu à dì in tuttu u rughjone vicinu è li purtonu tutti quelli chì avianu un male, 36 è u pricuronu di pudè tuccà solu l'arice di u so mantellu. È tutti quelli chì tuccavanu eranu salvi. |
Société biblique française, 1994
French Bible Society