Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -

Matteu 13 - 4 Evangiles en Corse


Parabula di u suminatore
( Mc 4,1-9 ; Lc 8,4-8 )

1 Quellu ghjornu Ghjesù esce di casa è si posa à tagliu di mare.

2 Da tantu ch'elle li s'accoglienu e folle in giru, colla ind una barca, ci si mette à pusà è a ghjente stava arritta nantu à a sponda.

3 È li parlò assai per parabule. Dicia:

4 «Ci era un suminatore chì era andatu à suminà. È mentre ch'ellu suminava, une poche di granelle casconu longu à a strada, è l'acelli vensenu à biccà le.

5 Altre sumente casconu in una petrichiccia chì a tarra era poca. Crescinu subitu per via chì a terra ùn era micca prufonda;

6 ma quand'ellu surtì u sole, e piccule piante funu brusgiate è siccate chì e radiche ùn eranu micca forte.

7 Altre dinò casconu in un prunicaghju: u prunicaghju crescì è e stirpò.

8 Ma una manata era cascata in la terra bona è dete u so fruttu, à chì centu, à chì sessanta à chì trenta.

9 À chì hà arechje, ch'ellu senti.»


U perchè di e parabule
( Mc 4,10-12 ; Lc 8,9-10 )

10 I discepuli s'avvicinanu è li dicenu: «Ma chì li parli in parabule?»

11 Ghjesù risponde è dice: «Perchè chì à voi v'hè statu datu di sapè i misteri di u regnu di i celi, ma à elli nò.

12 Chì à quellu chì hà, li si derà è per ellu serà divizia; invece à quellu chì ùn hà tantu, li si caccerà ancu ciò ch'ellu hà.

13 Hè per quessa ch'è li parlu in parabule, chì vedenu senza vede è sentenu senza sente nè capì.

14 Cusì vene cumpiita a prufezia di Isaia: Sente, senterete, ma ùn capiscerete, guardà, guardarete ma ùn ci viderete.

15 Chì u core di stu populu hè diventatu duru, è si sò tappati l'arechje è si sò tappati l'ochji da ùn vede più cù l'ochji nè sente cù l'arechje, nè capì nè cunvertisce si cù u core nè lascià si guarì da mè .

16 Invece voi, beati i vostri ochji chì vedenu, è e vostre arechje chì sentenu.

17 Da veru a vi dicu, ci n'hè statu assai prufeti è omi ghjusti chì anu bramatu di vede ciò ch'è vo vidite, è ùn l'anu micca vista, è di sente ciò ch'è vo sentite, ma ùn l'anu micca intesa.»


Ghjesù spieca a parabula di u suminatore
( Mc 4,13-20 ; Lc 8,11-15 )

18 «Dunque voi, state à sente a parabula di u suminatore.

19 À chì sente a parolla di u Regnu è ùn la capisce, vene u Mastinu è si piglia ciò chì hè statu suminatu in u so core; ebbè, quessu hè quellu chì hè statu suminatu longu à a strada.

20 Quellu chì hè statu suminatu in a petrichiccia, hè quellu chì hà intesu a parolla è l'hà pigliata subitu cù alegria,

21 ma ùn hà nè radiche nè custanza in sè stessu; da ch'ellu scontra e tribulazione o e persecuzione per via di a parolla, subitu intrampuleghja è casca.

22 Quellu chì hè statu suminatu in u prunicaghju hè quellu chì hà intesu a parolla ma e primure di u mondu è l'inganni di a ricchezza assuffocanu a parolla chì si secca.

23 Ma quellu chì hè statu suminatu in a terra bona, hè quellu chì hà intesu a parolla è l'hà capita; a face fruttà è rende à chì centu, à chì sessanta à chì trenta.»


A rimigna

24 È po li presenta un antra parabula dicendu: «U regnu di i celi hè cum'è quandu un omu suminò a sumenta bona in u so chjosu.

25 In lu mentre chì l'omi durmianu, u so nimicu ghjunse è misse a rimigna avvuleghju à u granu è po si n'andete.

26 Quandu u granu cuminciò à creà si è à mette e spiche, spuntò ancu a rimigna.

27 Tandu l'omi dissenu: “o Patrone, ùn aviate messu una sumenta bona in u chjosu? Da duve vene po issa rimigna?”

28 Ellu li disse: “quessa, l'hà fatta un nimicu.” L'omi dissenu: “vulete ch'è no vachimu à caccià la?”

29 Quellu disse: “innò chì, s'è vo cacciate a rimigna ete da stradicà ancu u granu.

30 Lasciate li crece inseme sinu à a sighera è, à l'epica di a sighera, diceraghju à i sigatori: cacciate prima a rimigna è fate ne fasci da brusgià, invece u granu, riguarate lu tuttu in u mo granaghju.”»


A mustarda è u levame
( Mc 4,30-32 ; Lc 13,18-21 )

31 È po li presenta una antra parabula dicendu: «U regnu di i celi hè cum'è un granellu di senapa chì un omu suminò in u so chjosu.

32 Quessa hè a più chjuca trà tutte e sumente ma quand'ella hè crisciuta, vene a più grande di l'ortu è diventa un arburu, tamantu chì l'acelli facenu i so nidi in e ramelle.»

33 Li fece dinò una antra parabula: «U regnu di i celi hè cum'è levitu chì una donna pigliò è mischjò cù trè bacini di farina, sinu à ch'ellu leviteghji u pastone sanu.»


L'usu di e parabule
( Mc 4,33-34 )

34 Tuttu què, Ghjesù a dicia in parabule, è ùn li dicia nunda senza parlà in parabule,

35 da ch'ella venga cumpiita a parolla di Diu, detta da u prufeta: Aghju da apre a bocca per parlà in parabule aghju da annunzià cose piatte dapoi a creazione di u mondu .


Schjarimentu di a parabula di a rimigna

36 Dopu Ghjesù s'alluntana da e folle è và in casa. I discepuli s'avvicinanu è li dicenu: «Spieca ci a parabula di a rimigna di u chjosu.»

37 Ghjesù risponde è dice: «Quellu chì sumena a sumenta bona hè u Figliolu di l'Omu

38 u chjosu hè u mondu, a sumenta bona sò i figlioli di u regnu; a rimigna sò i figlioli di u Male,

39 u nimicu chì l'hà suminata hè u diavule, a sighera hè a fine di u mondu è i sigatori sò l'anghjuli.

40 Or cumu ellu si caccia a rimigna è si lampa in u focu, cusì serà a fine di istu mondu.

41 U Figliolu di l'Omu manderà i so anghjuli è quelli cacceranu da u so regnu tutte e cause di scandalu, è quelli chì facenu l'inghjustizie.

42 I lamperanu in bocca à u focu: custì ci seranu pienti è chirchenni.

43 Tandu l'omi ghjusti splenderanu cum'è u sole in u regnu di Diu u Babbu. À chì hà arechje, ch'ellu senti.»


Trè parabule

44 «U regnu di i celi hè cum'è un tesoru piattu in un chjosu. L'omu chì l'hà trovu u torna à piattà, è, da tanta l'alegria, parte è vende tuttu u soiu, è po compra issu chjosu.

45 U regnu di i celi hè dinò cum'è quandu un marcante hè in cerca di perule preziose;

46 truvatu ch'ellu hà una perula d'altu valore parte è vende tuttu u soiu, è po compra issa perula.

47 U regnu di i celi hè dinò cum'è una reta lampata è chì riguara pesci d'ogni generu;

48 piena ch'ella hè, i piscadori a tiranu nantu à a rena, posanu è sceglienu i pesci; i belli i mettenu in e panere, i merzi i ghjettanu.

49 Cusì serà à a fine di stu mondu:

50 veneranu l'anghjuli à caccià i gattivi da trà i ghjusti è i lamperanu in bocca à u focu: custì ci seranu pienti è chirchenni.»


Cunclusione di e parabule

51 «Avite capitu tutte ste cose?» Elli dicenu: «iè chì l'emu capite.»

52 È ellu dice: «hè per quessa chì un scribu chì tornassi discepulu di u regnu di i celi sarebbe cum'è un capifamiglia chì caccia da u so tesoru cose vechje è cose nove.»


A ghjente di Nazarè ùn si fidanu à Ghjesù
( Mc 6,1-6 ; Lc 4,16-30 )

53 Finite isse parabule, Ghjesù partì da quelle loche.

54 Andete in a so patria è messe à insignà à a ghjente in a sinagoga. Si maravigliavanu è dicianu: «Issa saviezza è issa putenza, da duve e caccia?

55 Ùn hè u figliolu di u bancalaru? A mamma ùn si chjama Maria? I fratelli ùn sò Ghjacumu, Ghjiseppu, Simone è Ghjuda?

56 È e surelle ùn stanu tutte quì cù noi? Da induve e caccia po tutte isse cose?»

57 Eranu scandalizati da Ghjesù. Ellu li disse: «un prufeta hè disprezzatu solu, in a so patria è in casa soia»

58 È ùn fece tanti miraculi custì, per via di issa disfidenza ch'elli avianu.

Société biblique française, 1994

French Bible Society
Lean sinn:



Sanasan