Biblia Todo Logo
Bìoball air-loidhne

- Sanasan -

Marcu 4 - 4 Evangiles en Corse


A parabula di u suminadore
( Mt 13,1-9 ; Lc 8,4-8 )

1 Si messe torna a insignà, vicinu à u mare. Era avvintu da l'immensa folla è li tucchede à cullà ind'una barca ancurata in mare, mentrea ancurata in mare, mentre chì a ghjiente si fermava à orlu di mare.

2 L'insignava aduprendu assai e parabule è ind'u so insignamentu li dicia:

3 «State à sente: u seminatore partì per suminà.

4 È mentre ch'ellu suminava, unepoche di granelle casconu à orlu di strada. Si calonu l'acelli è e si pizziconu.

5 Ne cascò dinò inde u petricaghju, duv'ella era scarsa a terra. Nascinu subitu chì a terra ùn era fonda.

6 Ma à u pisà di u sole funu trascallate è si secconu per mancanza di radiche.

7 Ne cascò dinò inde e spine ma e spine crescinu è l'assuffuconu è fruttu ùn ne dedenu.

8 Ne cascò inde a terra bona è quelle spuntonu, crescinu è dedenu u fruttu. E granelle resenu u trenta u sessanta o u centu.»

9 È disse: «A chì hà orecchje da sente, ch'ellu senti.»


À chì ghjovanu e parabule
( Mt 13,10-17 ; Lc 8,9-10 )

10 Quand'elli funu trà elli, quelli chì eranu cun ellu è i dodici li dumandedinu di e parabule.

11 Ellu rispose: «A voi hè cuncessu di cunnosce u misteru di u Regnu di Diu. Ma per quelli di fora hè tuttu in parabule,

12 di modu chè, Guardendu ch'elli ùn veghinu, sintendu è bè ch'elli ùn capiscanu, per ch'elli ùn si cunvertinu è avè riscattu di i so peccati. »


Ghjesù spiega a parabula di u suminadore
( Mt 13,18-23 ; Lc 8,11-15 )

13 È li disse: «Ùn avete micca capitu sta parabula? Allora chì ne serà di tutte l'altre!

14 U suminatore lampa a sumente di a Parolla.

15 È quelli chì sò à orlu di strada quand'ella casca a sumente sò quelli chì sentenu a Parolla, ma subitu ch'elli l'anu intesa, ghjunghje Satana è a li caccia da u core.

16 È quelli chì ricevenu a sumente inde u petricaghju, sò quelli chì sentenu a Parolla è l'accettanu subitu cù gioia.

17 Ma radiche ùn ne anu: sò ghjente di una stonda. S'elli sò tribbulati o perseguitati per via di a Parolla, inciampanu subitu.

18 È l'altri chì ricevenu a sumente à meze spine, sò quelli chì anu intesu a Parolla,

19 ma chì si lascianu piglià da i penseri di issu mondu, da l'ingannu di e richezze, da e voglie dirraghjunate, chì suffocanu a Parolla è cusì quella ùn pò fruttà.

20 Quelli chì ricevenu a sumente in la terra bona, sò quelli chì stanu à sente a Parolla, chì a mettenu in pratica. È cusì danu u fruttu, à u trenta, a u sessanta o à u centu.»


A lumera sottu à u bacinu
( Lc 8,16-18 )

21 Poi li disse: «Soca s'accende una lumera per mettela sottu à u bacinu o sottu à u lettu? Ùn hè fatta a lumera per stà nant'à u candeleru?

22 Chì ùn ci hè nulla di piattu chì ùn abbia da esse scupartu, ùn ci hè secretu chì ùn abbia da vene palesatu.

23 A chì hà orecchje per sente, ch'ellu senti.»

24 Poi li disse: «Siate attenti à ciò ch'è vo'sentite: a misura ch'è vo aduprate per l'altri serà aduprata per voi è ci serà ancu u soprappiù.

25 Cusì, a chì pussete li sera datu torna, è à chì ùn hà li serà cacciatu u so pocu è tantu.»


A parabula di a sumente chì cresce

26 È disse: «U Regnu di Diu hè cum'è un omu chì sumena i sò chjosi.

27 Ch'ellu dormi o ch'ellu veghji, di notte cum'è di ghjornu, a sumente inghjerma è cresce senza ch'ellu sappii comu.

28 A terra da per ella produce prima l'arba, poi a spiga è a spiga, dopu, s'empie di granelle.

29 Quandu chì u fruttu hè maturu, l'omu dà subitu di manu à a falce, ghjà ch'ella hè venuta a cugliera.»


A parabula di a sumente di a senapa
( Mt 13,31-32 ; Lc 13,18-19 )

30 È dicia: «À chè l'assumiglieremu u Regnu di Diu, in chì parabula u raprisintaremu?

31 Hè cum'è una granella di senapa, chì, à u suminà, hè a più chjuca di tutte e sumente di a terra,

32 poi suminata ch'ella hè, cresce è diventa più maiò chè tutta l'ortaglia. Face a fronda tantu è tantu chì l'acelli di u celu s'ascondenu in a so ombra.»


L'adopru di e parabule
( Lc 13,34-35 )

33 È l'annunziava a Parolla cù parechje parabule simule, secondu ciò ch'elli pudianu capisce.

34 À e folle, ùn li parlava mai senza parabule. Ma solu cun elli, à i so discepuli li spiegava tuttu.


Ghjesù calma una tempesta
( Mt 8,23-27 ; Lc 8,22-25 )

35 È quellu ghjornu, toccu a sera, li disse: «Andemu da mare indà.»

36 Dopu d'avè licenziatu a folla, accumpagnonu à Ghjesù in mare cù a barca duv'ellu si truvava dighjà, è d'altre barche seguitavanu.

37 È si levò una forte tempesta di ventu. I marosuli assaltavanu a barca chì s'empiia d'acqua.

38 Ghjesù chì era in poppa durmia nant'à un capezzale. U sveghjonu dicenduli: «O Maestru, simu persi è mancu ti ne primureghji?»

39 Arrente à u mare: «Zittu, pianta.» U ventu cascò è ci fù a bunaccia.

40 Poi li disse: «chì avete à teme? Fede ùn ne avete ancu?»

41 Funu presi da un gran timore, dicendusi unu à l'altru: «Quale sarà quessu, chì ancu u ventu è u mare li stanu sottumessi?»

Société biblique française, 1994

French Bible Society
Lean sinn:



Sanasan