Marcu 3 - 4 Evangiles en CorseL'omu cù a manu agrancata ( Mt 12,9-14 ; Lc 6,6-11 ) 1 È torna entrò inde a sinagoga. Ci si truvava un omu chì avia una manu aggrancata. 2 È vulianu vede s'ellu l'avia da risanà in sabbatu, per rimpruverallila. 3 Ghjesù disse à l'omu chì avia a manu aggrancata: «Arrizzati quì à mezu.» 4 È dumandò à tutti: «U abbatu, hè permessu di fà u bè o di fà u male? Di salva una vita o di tumbà?» Ma elli si stavanu zitti. 5 I fissò unu per unu, sdegnatu è cuntristatu per via di a cicaghjine di i so cori. Disse à quellu omu: «Stendi a manu.» L'omu a stese, è nè ritruvò l'usanza. 6 Allora u Farusei si n'andonu per raghjunà subitu cù quelli d'Erode, è vede cumu fà more à Ghjesù. E folle à bordu di mare 7 È Ghjesù cù i so discepuli s'alluntanò ver'di u mare. Ma una folla maiò u seguitava, ghjente venuta da a Galilea, da a Ghjudea, 8 da Ghjerusaleme, da l'Idumea, da Ghjurdanu in dà, è da i circondi di Tiru è di Sidone. Avianu intesu cuntà ciò ch'ellu facia è eranu venuti à truvallu. 9 È disse à i so discepuli di teneli una barca pronta per ch'ellu ùn sia stringhizzatu da a ghjente. 10 Per via ch'ellu ne risanava tanti è tanti chì quelli ch'avianu qualchi infirmità si lampavanu à vulellu tuccà. 11 È i spiriti maligni quand'elli u vedianu li s'inghjinuchjavanu è briunavanu dicendu: «Tù sì u Figliolu di Diu.» 12 Ma Ghjesù, cù poca manera, i minacciava perch'elli ùn lu palisassinu. Ghjesù sceglie l'apostuli ( Mt 10,1-4 ; Lc 6,12-16 ) 13 Culledi pè a muntagna è chjamò quelli ch'ellu'avia sceltu è elli li s'accustonu. 14 Ne scelse dodeci [è i chjamò apostuli] per avelli cun ellu è per mandalli à predicà, 15 cù u putere di risanà i malati è di scunvià i demonii: 16 [Ne scelse dodici], Simone, ch'ellu cugnumò Petru. 17 Ghjacumu è u fratellu Ghjuvanni, i figlioli di Zebedeu, ch'ellu cugnumò Boanerges, vene à dì “figlioli di u tonu”, 18 è Andria, è Filippu, è Bartulumeu, è Matteu, è Tumasgiu, è Ghjacumu u figliolu d'Alfeu, è Taddeu, è Simone u Cananeanu. 19 È Ghjuda Iscariotu, quellu chì u tradì. Ghjesù è Belzebù ( Mt 12,22-32 ; Lc 11,14-23 ; 12,10 ) 20 Andò in casa è torna a folla ci si adunì. Ùn li davanu mancu tempu à manghjà. 21 U so imparintatu, messu à capu di sti fatti, ghjunse per riguarallu, pensendu ch'ellu ùn fussi più nantu à ellu 22 è i scribi chì eranu falati da Ghjerusaleme dicianu: «Hè cù Belzebù è ghjè cù a putenza di u principe di i demonii ch'ellu scunvia i demonii.» 23 Chjamenduli, li parlò in paragone: «Cumu pò Satana scunvia à Satana? 24 Sì un regnu hè divisu contru à sè, issu regnu ùn pò durà. 25 È sì una casa hè divisa contru à sè, issa casa ùn po durà. 26 Si Satana si rivolta contru à sè è si divide, ùn pò durà: hè a so fine. 27 Nimu pò entre in casa d'un omu forte per arrubà, s'ellu ùn hè capace prima di ligà l'omu forte. Tandu sì chì li metterà a casa à l'abottu. 28 A vi dicu da veru: tutti i peccati è e ghjisteme di i figlioli di l'omi seranu riscattati, quantu voglia ch'elli abbianu ghjistimatu. 29 Ma per quellu chì averà ghjistimatu contru à u Spiritu Santu, ùn ci pò esse riscattu mai, chì ferma abeternu reiu di piccatu.» 30 Era parch'elli dicianu: «Què hè in manu à un spiritu malignu.» L'imparentatu veru di Ghjesù ( Mt 12,46-50 ; Lc 8,19-21 ) 31 Tandu ghjunsenu a mamma è i fratelli chì, da fora, u mandonu à chere. 32 In giru à ellu c'era assai ghjente à pusà. Li dissenu: «Mammata , cù i to fratelli [è surelle] sò fora è ti cercanu.» 33 Ellu rispose è disse: «È quale hè mamma, è quale sò i miò fratelli?» 34 Fissò unu per unu quelli chì pusavanu in giru è disse: «Eccu à mamma, ecculi i miò fratelli, 35 [chì] quellu chì face a vulunta di Diu hè per mè fratellu, surella è mamma.» |
Société biblique française, 1994
French Bible Society