Marcu 2 - 4 Evangiles en CorseU paraliticu di Cafarnau ( Mt 9,1-8 ; Lc 5,17-26 ) 1 Unipochi di ghjorni dopu, Ghjesù ghjunse torna in Cafarnau. Intesu ch'ellu era in casa, 2 accorse tanta ghjente chì, mancu firmava locu davanti à a porta. Ed ellu predicava a parolla. 3 Ed eccu chì quattru omi chì purtavarolla un paraliticu si fecenu avanti. 4 Ma cum'ellu ùn ci era mezu d'avvicinassi per via di a folla, scuprinu u tettu sopra à duv'ellu era Ghjesù, è, per l'apertura, fecinu falà a barella duv'ellu era stracquatu u paraliticu. 5 È Ghjesù, videndu a fede di quella ghjente disse à u paraliticu: «O figliò, i to peccati ti sò perdunati.» 6 Ci si truvavanu à pusà uni pochi di Maestri di a Lege chì pensavanu in elli stessi: 7 «Cumu hè ch'ellu parla cusì? Ghjestema. Quale pò perduna i peccati s'ellu ùn hè Diu solu?» 8 Ma Ghjesù chì avia subitu capitu ind'u so spiritu u perchè di isse riflessione li disse: «Cumu hè chè vo' rivugliulate isse cose ind'u vostru core? 9 Chì sarà u più faciule: à dì à u paraliticu: “I to peccati ti sò perdunati”, o à dilli: “arrizzati, piglia a to barella è viaghja”. 10 Allora, perchè vo'sappiate chì u Figliolu di l'Omu hà, nantu a terra, u putere di perdunà i peccati, 11 ti ne dò l'ordine, disse à u paraliticu: arrizzati, piglia a to barella è vaitine in casa toia.» 12 Quellu s'arrizzò subitu, pigliò a so barella è si ne andò vistu da tutti, di modu ch'elli fermonu meravigliati è, glurifichendu à Diu dicianu: «Ùn n'avemu mai vistu un affare simule.» A Chjama di Levì ( Mt 9,9-13 ; Lc 5,27-32 ) 13 Ghjesù si n'andò torna ver' di u mare; tutta a folla andava à truvallu, è ellu insegnava. 14 Strada facendu, vide à Levì, u figliolu d'Alfeu, chì pusava à u so scagnu, è li disse: «Seguitami.» È Levì, arrizzendusi, u seguitò. 15 Era à tavulinu in casa di Levì è ci era assai publicani è peccatori attavulinati cù Ghjesù è i so discepuli, chì eranu parechji à seguitallu. 16 Allora i scribi (di u pertitu di i) Farusei, vistu ch'ellu manghjava cù i publicani è i peccatori, dissenu à i discepuli: «Cumu hè ch'ellu manghja cù i publicani è i peccatori?» 17 Ghjesù chì l'avia intesi li disse: «ùn sò i sani chì anu bisognu di u medicu: sò i malati! Ùn sò micca venutu per chjamà i ghjusti ma i peccatori.» U dighjunu - Otre vechje è vinu novu ( Mt 9,14-17 ; Lc 5,33-39 ) 18 Èi discepuli di Ghjuvanni è i Farusei facianu u dighjunu. Allora uni pochi ghjunsenu à dilli: «Cumu hè chì i discepuli di Ghjuvanni è quelli di i Farusei facenu u dighjunu è i to discepuli ùn ne facenu?» 19 È Ghjesù li rispose: «Serà po chì l'amici di u sposu possanu fà u dighjunu tantu chì u sposu hè cun elli? Tantu chì u sposu hè cun elli ùn ponu fà dighjunu. 20 Ma venera un ghjornu chì u sposu li serà cacciatu. Tandu faranu u dighjunu. 21 «Ùn ci hè nimu ch'impezzi un pannu vechju di stofa nova, chì tandu a stofa nova strappa u pannu vechju è a sdrigitura s'ingrenda. 22 È nimu mette u vinu novu inde l'otre vechje, o sinnò u vinu crepa l'otre, è vinu è otre ùn sò più da nulla. U vinu novu ci vole à mettelu inde l'otre nove.» À puntu di u sabbatu ( Mt 12,1-18 ; Lc 6,1-5 ) 23 Un sabbatu, mentre chì Ghjesù marchjava à l'orici d'un suminatu, i discepuli ci si cansedinu per strappassi due spighe. 24 Allora i Farusei li dissenu: «Mì! Cumu hè chì i to discepuli facenu ciò chì ùn si deve fà u sabbatu?» 25 Li rispose: «Ùn avete mai lettu ciò ch'ellu fece Davide quand'ellu si truvò inde u bisognu è chì ellu stessu è i so cumpagni ebbenu a fame? 26 Cumu ch'ellu entrò in la casa di Diu, à l'epuca chì Abiatar era u capisacerdote, è manghjò i pani di l'offerta riservati à i soli sacerdoti, è ne dede ancu à i so cumpagni?» 27 Poi disse: «U sabbatu hè statu fattu per l'omu è micca l'omu pè u sabbatu. 28 È per ciò, u Figliolu di l'Omu hè patrone ancu di u sabbatu.» |
Société biblique française, 1994
French Bible Society