Marcu 13 - 4 Evangiles en CorseGhjesù annunzia a ruvina di u tempiu ( Mt 24,1-2 ; Lc 21,5-6 ) 1 È mentre ch'ellu escia da u tempiu, unu di i so discepuli li disse: «O Maestru, guarda ghjà chì belle petre è chì travagliu!» 2 Ghjesù li disse: «U vedi issu tamantu travagliu, ebbè! Ùn n'hà da fermà petra sopra à petra. Tuttu sera distruttu.» U principiu di i guai ( Mt 24,3-14 ; Lc 21,7-19 ) 3 È mentre ch'ellu pusava in a culletta à l'Olivetu, di punta à u tempiu, Petru, Ghjacumu, Ghjuvanni è Andria soli cun ellu, l'interrugavanu. 4 «Dicci quandu chì ste cose anu da accade? È chì serà u segnu quandu chì tuttu què serà in puntu di realizassi?» 5 È Ghjesù principiò à dilli: «fate casu chì nimu v'inganni! 6 Chì parechji affaccaranu, aduprendu u miò nome è dicendu: “Sò eiu”, è inganneranu assai ghjente. 7 Quandu ch'è vo'senterete parlà di guerre, o di rimusci di guerre, ùn vi pigli u tremu. Bisogna chì tuttu què accadi, ma ùn serà ancu a fine. 8 Chì si rivulterà populu contr'à populu, è regnu contr'à regnu. In certi lochi ci seranu i terramoti, a fame. Serà u principiu di i dulori. 9 Fate casu à voi stessi, perchè vi manderanu in tribunale, vi pesteranu da i colpi ind'e sinagoghe. Serete purtati davanti à i guvernatori è i rè in testimunianza per via di mè. 10 Ma prima ci vole à sparghje u Vangelu in tutte e nazione. 11 E quand'elli vi purtaranu per ghjudicavi, ùn vi fate penseru per ciò ch'è v'averete da dì. Dite solu ciò chì vi serà datu à l'ora vulsuta. Chì tandu, un serete micca voi chì parlerette, ma u Spiritu Santu. 12 Infatti, un fratellu ferà cundanna l'altru fratellu à morte. Un babbu u figliolu. I figlioli si rivulteranu contru à i genitori, è i feranu more. 13 È serete in odiu à tutti per vìa di u miò nome. Ma quellu chì resisterà fin'à l'ultima sera salvu.» U disguastu maiò ( Mt 24,15-28 ; Lc 21,20-24 ) 14 «Quandu ch'è vo'viderete l'orrore di u disguastu stabbulitu duv'ellu ùn avia da esse —à chì leghje capisca—, tandu chì quelli chì sò in Ghjudea fuganu pè a muntagna. 15 Quellu chì serà in terrazza, ch'ellu ùn fali in casa, è ch'ellu ùn ci entri per vulè riguarà qualcosa. 16 Quellu chì serà in campagna, ch'ellu ùn rientri per riguarà u so mantellu. 17 Guai, tandu, à e donne incinte, è à quelle chì daranu à sughje ind' issi ghjorni! 18 Ma precate chì ste cose ùn accadinu d'invernu. 19 Chì ci seranu ind' issi ghjorni e tribulazione cumu mai si n'hè vistu da poi u principiu di a creazione, opera di Diu, fin'à oghje, è cum'ellu ùn si ne viderà mai più. 20 È sì u Signore ùn avissi accurtatu issi ghjorni, nimu a si francheria. Ma grazia à l'eletti ch'ellu hà sceltu, issi ghjorni l'hà accurtati. 21 Allora, sì qualchissia vi dicesse: “Eccu chì u Cristu hè qui, o ecculu quallà”, ùn ci credete. 22 Chì affacheranu i falzi Cristi, i falzi prufeti, chì feranu meraculi è maraviglie per ingannà, s'ella fussi pussibule, ancu l'eletti. 23 Voi guardatevi, ghjà ch'eiu v'aghju annunziatu tuttu.» A venuta di u Figliolu di l'Omu ( Mt 24,29-31 ; Lc 21,25-28 ) 24 «Ma, in quelli ghjorni, dopu à isse tribulazione, “U sole s'oscurerà è a luna ùn darà più a so luce. 25 E stelle cascheranu da u celu, è e putenze di i celi seranu in cunvugliu ”. 26 È tandu videranu u Figliolu di l'Omu, venendu annantu à i nuli, putentissimu è gloriosu. 27 È tandu manderà i so anghjuli per adunì quelli ch'ellu hà sceltu, da i quattru punti di l'orizonte, da u capu di a terra à u capu di u celu.» A parabula di a fica ( Mt 24,32-35 ; Lc 21,29-33 ) 28 «Or amparate a parabula di a fica: Quandu ch'elle inteneriscenu e so punte, è ch'elle affaccanu e fronde, sapete chì l'estate s'avvicina. 29 Cusì quandu chè vo'viderete accade ste cose, sappiate ancu voi ch'ellu hè vicinu, à le porte. 30 A vi dicu da veru: sta generazione ùn passera prima chè tuttu què ùn sìa accadutu. 31 U celu è a terra passeranu, ma e miò parolle ùn passeranu micca.» U ghjornu è l'ora chì ùn sì cunnoscenu ( Mt 24,36-44 ) 32 «In quant'à u ghjornu o à l'ora, nimu i cunnosce, nè l'anghjuli di u celu, nè u Figliolu, nimu fora di u Padre. 33 Siate attenti è veghjate, ghjà ch'è vo' ùn sapete quand'ella sera. 34 Hè cum'è un omu chì, partendu luntanu, lascia à so casa è ne dà a carica à i so servi, a ognunu secondu u so travagliu, è chì dumanda, à u purtinaru d'apre l'ochju. 35 Allora aprite l'ochji, ghjà ch'è vo' ùn sapete quandu chì u patrone di casa venerà: o di sera, o à mezanotte, o à u cantà di u ghjallu, o a mane, 36 Di modu chì, s'ellu vene à l'ispensata, ch'ellu ùn vi trovi durmendu. 37 È ciò ch'e' vi dicu, a dicu à tutti: aprite l'ochji!» |
Société biblique française, 1994
French Bible Society