Lucca 1 - 4 Evangiles en CorseDedica à Tiofalu ( Mt 1,18-25 ) 1 Postu ch'elli anu messu uni belli pochi ad assistà a storia di i fatti stalvati ind'è noi altri 2 suvente ciò ch'elli ci anu tramandatu quelli chì, da u cumenciu, anu vistu cù i so ochji è sò divintati servi di a parolla, 3 ancu à mè chì mi sò primuratu à l'affine di cum'ellu hè an datu tuttu à parte si da u principiu, m'hè parsa una bona di scrivela da tè, in modu suvitu è chjaru, carissimu Tiofalu, 4 da chì tù sappia, e parolle chì tù sè statu amparatu, quant'elle sò sicure. A nascita di Ghjuvanni u Battistu annunciata 5 À i tempi d'Erode, rè di a Ghjudea, ci era un prete di nome Zaccaria di a classa d'Abià. A moglia era discindente di Aarone è si chjamava Lisabetta. 6 Eranu parsone ghjuste davanti à Diu, tramindui. Suvitavanu à l'intuttu l'ordini è i cumandi di u Signore è rimprovari ùn li si ne pudia fà. 7 Ma zitelli ùn ne avianu chì Lisabetta ùn ne pudia avè ed eranu tramindui annosi. 8 Vense chì, in la so funzione di prete sicondu a tacca di a so classa davanti à Diu, 9 è sicondu l'usu di a funzione di prete tirede à l'umbusca u dirittu di brusgià u incensu dopu intrutu in lu tempiu di Diu, 10 ed era a turba magna di u populu à pricà fora indì l'ora di u incensu. 11 Or li si fece prisente à l'ochji un anghjulu di u Signore, rittu à diritta, di fiancu à l'altare di u incensu. 12 Videndu lu Zaccaria si scumpunì è li falede a paura à dossu, 13 è l'anghjulu li disse: «ùn aghja timenza, o Zaccarì, chì hè stata intesa a to prichera è Lisabetta, to moglia ti hà da fà un figliolu è l'ai da chjamà di nome Ghjuvanni 14 è ti hà da esse gioia è alicria, è uni belli pochi si anu da ralicrà di a so nascita 15 chì hà da esse maiò davanti à u Signore, ùn hà da beie nè vinu nè nulla chì imbriachi è hà da esse pienu di Spiritu Santu ancu in corpu à a mamma. 16 È à parechji di i figlioli d'Israele l'hà da fà vultà verdi u Signore, u so Diu, 17 ed ellu stessu hà da viaghjà in davanti à Diu in lu spiritu è in la putenza d'Alia da fà vultà i cori di i babbi verdi i figlioli è i ribelli verdi u pinsà di i ghjusti ch'ellu sia prontu da Diu, un populu priparatu.» 18 Zaccaria disse à l'anghjulu: «è cumu l'aghju da sapè eiu, quessa? Chì sò vechju è ancu à me moglia, l'anni li sò crisciutu.» 19 È da risposta l'anghjulu li disse: «eiu sò Gabriellu, quellu chì stà rittu davanti à Diu è sò statu mandatu da parlà ti è da purtà ti isse nove bone; 20 ed eccuti chì ai da stà zittu fin'à u ghjornu ch'elle accadaranu isse cose, senza pudè parlà, causa d'ùn esse ti fidatu di e me parolle chì, ghjuntu u tempu, si anu da vede fatte.» 21 È u populu stava ad aspittà à Zaccaria è si maravigliava ch'ellu stessi tantu in lu tempiu. 22 È dopu isciutu, mancu più pudia parlà à quella ghjente. Capinu ch'ellu avia vistu calcosa in lu tempiu. Ed ellu facia i motti ma stava zittu. 23 Vense chì, compiu i so ghjorni di serviziu, si ne vultede in casa soia. 24 Dopu quellu tempu fù incinta Lisabetta, a moglia, è par cinque mesi mancu si palisò, cugitendusi: 25 «cusì fece u Signore à prò meiu, quand'ellu tolse ciò chì mi mittia in vargogna davanti à a ghjente.» A nascita di Ghjesù annunciata 26 È in lu sestu mese l'anghjulu Gabriellu fù mandatu da Diu ind'una citai di Ghjuda chì u so nome era Nazarè 27 à truvà una verghjine spusata cun unu chì u so nome era Ghjaseppiu di a casa di Davide, e u nome di a verghjine era Maria. 28 Intrutu ch'ellu fù ind'è quella, disse: «salute à tè chì ai ricivutu a grazia, u Signore hè cù tecu.» 29 Ed ella fù cunturbata da issu discorsu; circava chì salutu ch'ellu era quellu. 30 È l'anghjulu disse: «ùn aghja timenza, o Marì, chì ai trovu a grazia ch'ellu dà Diu. 31 Ed eccuti: ai da vene incinta è avarè un figliolu. L'ai da chjamà di nome Ghjesù. 32 Ellu sarà altu è hà da esse chjamatu figliol'di l'Altissimu è u Diu Signore l'hà da dà u tronu di Davide u babbu, 33 è hà da esse rè sopra à a casa di Ghjacobbe pa i seculi è mai vinarà à fine a sò putenza di rè.» 34 Tandu Maria disse à l'anghjulu: «cumu hà da esse, quessa, postu chì omu ùn ne cunnoscu?» 35 Di risposta, l'anghjulu li disse: «u Spiritu Santu ti si hà da vene à dossu è a forza di l'Altissimu ti hà da piattà in la so ombra; par ciò quellu chì hà da nasce santu sarà chjamatu Figliolu di Diu. 36 È po ci hè issa to parente Lisabetta, chì a chjamavanu sterile, in vichjaia aspetta ancu ella ed hè di sei mesi, 37 chì mai vinarà priva di forza nisuna parolla di Diu.» 38 È Maria disse: «hè quì prisente a serva di Diu; ch'ellu mi sia fattu sicondu a to parolla.» È l'anghjulu si ne andede da ind'è ella. Visita di Maria à Lisabetta 39 In quelli ghjorni, Maria s'arrizzò è parti lestra à via di e muntagne, ind una cità di Ghjuda 40 è intrì in casa di Zaccaria è salutede à Lisabetta. 41 È subitu chì Lisabetta intese u salutu di Maria, u zitellu messe à scalcittà li in corpu è Lisabetta vense piena di Spiritu Santu 42 è, disse, à alta voce: «binadetta tù, trà le donne, è binadettu u fruttu di u to corpu 43 è da duva mi hè data ch'ella venga in casa meia a mamma di u me Signore? 44 Chì, mì: Quand'ella mi hè ghjunta à l'arechje a voce di u to salutu, u zitellu mi hà saltatu in corpu da l'alicria 45 è biatu à quella chì hà cridutu ch'elle aghjanu da vene e cose chì li funu annunciate da parte di u Signore.» Canticu di Maria 46 È Maria disse: 47 «L'anima meia loda u Signore è si ralecra u spiritu meiu in Diu chì mi salva, 48 chì ellu hà guardatu a so serva cusì bassa, chì oramai tutte e leve mi chjamaranu biata, 49 causa chì u putente hà fattu da mè cose maiò. Santu hè u so nome. 50 È da leva in purleva, a so misaricordia, custudisce quelli chì u temenu. 51 È a so manu si hè fatta pisia è hà sparnucciatu quelli chì anu l'orgogliu in core; 52 hà lampatu i principi da i so troni ed hà inalzatu i mischinelli, 53 i famiti l'hà sazii di robba bona è i ricchi l'hà cacciati fora senza nulla. 54 Hà aiutatu à Israele u so figliolu, ramintendu si a misaricordia soia, 55 cum'ellu l'avia detta à i nostri babbi à prò d'Abraamu è di a so sumente in li seculi.» 56 Maria si stede trè mesi cù Lisabetta è po si ne vultede in casa. A nascita di Ghjuvanni u Battistu 57 È ghjunse da Lisabetta u tempu di parturì ed abbe un figliolu. 58 U imparintatu è u vicinatu intesenu ch'ella li era crisciuta a misaricordia di u Signore è si ralicronu cun ella. 59 È ghjunsenu ad uttava à circuncì u zitellu chjamendu lu cù u nome di u babbu Zaccaria. 60 Tandu a mamma disse: «innò, si hà da chjamà Ghjuvanni.» 61 È elli dissenu: «ùn ci hè nimu, in la to sterpa, chì si chjami cusì.» 62 È fecenu cenni à u babbu ch'ellu dicissi cum'ellu u vulia chjamà. 63 Quellu cherse un tavulellu è scrisse cusì: «u so nome hè Ghjuvanni.» È ne funu maravigliati tutti. 64 È di colpu, aprì a bocca, a lingua li si sciolse, è parlava, laudendu à Diu. 65 E à tutti quelli di u vicinatu, li vense a paura à dossu, è andavanu mintuvati issi detti in la muntagna sana di Ghjuda, 66 è tutti quelli chì l'avianu intesi i si tinianu in core, è dicianu: «ma chì avarà da esse issu zitellu?» Chì u Signore ci hà a manu à dossu. A prufizia di Zaccaria 67 È Zaccaria u babbu fù pienu di Spiritu Santu è prufetizò dicendu: 68 «binadettu u Signore, u Diu d'Israele, d'avè visitatu u so populu è fattu u so riscattu 69 è d'avè mossu da noi a forza di salvazione in casa di Davide u so figliolu, 70 cum'ellu disse par bocca di i santi in li tempi di i so prufeta, 71 anca ci da i numichi nostri è da a manu di tutti quelli chì ci volenu male, 72 cusì ebbe pietà di i nostri babbi è ramintò u so pattu santu, 73 u ghjuramentu ch'ellu fece à Abraamu, babbu nostru, di cuncede ci, 74 una volta franchi da a manu di i nostri numichi, chì no u servimu senza paura 75 in santitai è in ghjustizia davanti ad ellu pà i nostri nati ghjorni. 76 È tù, zitillucciu, sarè chjamatu prufeta Altissimu, chì viaghjarè davanti à u Signore da fà li e so strade, 77 da dà a cunniscenza di a salvazione à u so populu cù u riscattu di i so piccati, 78 à marzè à e misaricordie di u nostru Diu, chì cun elle ci hà da fighjulà l'alba vinuta da insù, 79 da fà luce à quelli chì sò cascati in lu bughjone è ind'ì l'ombra di a morte, è da astradà i nostri passi in la via di a pace.» 80 È u zitellu ingrandava è pigliava forza cù u spiritu, è stede in lu disertu finu à u ghjornu ch'ellu si fece vede da Israele. |
Société biblique française, 1994
French Bible Society